7 produse apicole din care poti castiga bani

7 produse apicole din care poti castiga bani

Sunt convins ca majoritatea vizitatorilor blogului meu isi pun intrebarea daca apicultura poate fi o afacere. Raspunsul este din start unul pozitiv, cu precizarea ca volumul de munca, investitia materiala si implicarea personala sunt destul de considerabile. Ca in orice afacere, se aplica politica pasilor marunti, intreprinzatorul trebuind pe rand sa fie apicultor, medic veterinar, contabil, manager, sofer, hamal, etc. Insa inainte de toate eu zic ca ar trebui sa sti din ce ai putea sa faci bani.

1.Ceara de albine

 

Ceara este al doilea produs principal obtinut de la albine. Este folosit la fabricarea fagurelor artificiale, in cosmetica si in multe ramuri industriale. Pentru sporirea productiei de ceara, se introduce anual faguri artificiali la cladit, si se mareste distanta intre rame pentru alungirea celulelor. Fiecare familie de albine produce in medie 1-2 kg de ceara iar pretul pe kg este de aproximativ 40lei/kg.

Calitatile cerii de albine

produse apicoleDin cele mai vechi timpuri ceara a fost folosita in tratamentul plagilor infectate si al bolilor de piele, iar in farmacologie se foloseste ca emplastru.
In ultima perioada de timp ceara a castigat in valoare terapeutica prin asocierea cu alte produse apicole sau farmaceutice, la realizarea unor creme si unguente.Ceara superioara este extrasa prin topirea capacelelor rezultate la extractia mierii, crescaturilor de faguri, faguri rezultati din forme claditoare, faguri in care nu s-a crescut puiet.

Continutul cerii de albine

In componenta cerii intra substante chimice variate cum sunt alcoolii grasi, materii colorante, ceroleina, vitamina A, substante cu actiune bacteriostatica etc. Acesti produsi imprima cerii de albine insusiri emoliente, cicatrizante si antiinflamatorii.

Proprietatile cerii de albine

culoarea alba sau galben deschis, uniforma in toata masa
gust: aproape fara gust
miros: caracteristic, placut, fara miros strain
consistenta: framantata intre degete devine plastica, fara luciu pronuntat, putin lipiceoasa, se lipeste putin de cutit, nu se lipeste de dinti, nu lasa urme de grasime pe degete, presata in foi subtire este omogena, transparenta, fara luciu.

Daca intrati intr-un supermarket sau in orice magazin ceva mai rasarit, veti observa la vanzare niste produse simple si foarte atragatoare: lumanarile de interior – decorative sau aromatizate. In cazul primelor, elementul esential este aspectul: lumanarile decorative pot avea practic orice forma – un globulet, un ou de Paste, un Mos Craciun, un fruct, un animal etc. – si chiar in asta consta atractivitatea lor.

2.Mierea de albine

 

Pentru fiecare stup veniturile anuale pot ajunge şi la 900 de lei. Într-un an bun, cu multă vegetaţie şi flori şi cu ploaie exact cât trebuie, recoltarea mierii se poate face de trei ori. În condiţiile în care producţia ajunge la măcar 15-20 de kg de miere pe fiecare stup, recolta este de 60 de kg. Într-un an cu multă miere pe piaţă preţul este de 15 lei pe kilogram, ca medie, astfel că venitul pe stup este de 900 de lei. La 100 de stupi, veniturile ar fi de 90.000 de lei.

produse apicoleChiar şi într-un an secetos sau extrem de ploios, când este posibilă o singură recoltare, cantitatea de miere pe stup tot ajunge la 15 kg. Numai că, într-un astfel de an, mierea costă mai mult, fiind foarte puţină pe piaţă. Un kilogram se vinde cu 25-30 de lei, astfel că, la 15 kilograme de recoltă, tot revine apicultorului un venit de 450 de lei. În acest fel, chiar şi într-un an prost veniturile sunt de 45.000 de lei la 100 de stupi: mai bine de 800 de euro pe lună.
Cum se obtine mierea?
Pro­ce­sul începe atunci când albina culegă­toare se aşază pe o floare şi culege de pe ea nec­tar. Cele mai multe plante se folos­esc de nec­tar pen­tru a încu­raja insectele să se oprească din floare in floare. În tim­pul colec­tării, insectele trans­feră polen de la o planta la alta şi ast­fel are loc polenizarea.
Atunci când albina culegă­toare se întoarce la stup, ea îi trans­mite nec­tarul unei albine din stup, care îl trans­feră într-o celulă din fagure. (deşi nec­tarul este trans­portat de albină până la stup în “stomac” şi apoi regur­gi­tat, ea nu digeră niciun strop din acesta, locul acela fiind des­ti­nat in total­i­tate pen­tru depozitare).
Mierea se face atunci când se întâm­plă două lucruri:
Albina îi adaugă nec­taru­lui enz­ime care trans­formă zaharoza din el în fruc­toză sau glucoză;
Apa tre­buie să ajungă de la 70% la aprox­i­ma­tiv 18% din pro­dusul final. Albinele grăbesc acest pro­ces agitându-şi arip­ile, lucru care crează curent în stup, ajutând apa să se evap­ore din nectar.

Care sunt beneficiile consumului de miere de albine?

In primul rand, mierea este cel mai rapid si puternic energizant natural cunoscut. Aceasta ajuta sa avem un tonus bun si incarca cu energie. Substantele pe care le contine sunt extrem de usor de asimilat de catre organism, care primeste prin miere nu doar caloriile de care are nevoie, ci si mineralele, vitaminele si enzimele. Apoi, mierea este un puternic antiinfectios natural, care actioneaza asupra principalelor sisteme si aparate din organism, de la tubul digestiv si caile respiratorii pana la nivelul pielii si al mucoaselor.
Cel mai rapid si puternic energizant natural cunoscut
Acest produs al stupului este si un puternic stimulent al digestiei si al metabolismului, favorizeaza tranzitul intestinal, ajutand la eliminarea prompta a toxinelor din organism. Nu in ultimul rand mierea este utila in mentinerea echilibrului endocrin, ajutand la reglarea activitatii principalelor glande din corp producatoare de hormoni.
Mierea poate fi folosita ca mijloc de prevenire a mai multor boli cum ar fi: Diabetul, Obezitatea, Caria dentara, Osteoporoza, Menopauza prematura, Lipsa de calciu si de magneziu si Tulburarile de crestere si de dezvoltare la copii
Mierea nu este vorba doar de o delicatese, ci de medicamentul cel mai delicios al naturii. Cu toate ca mierea se poate folosi si in prajituri sau ceaiuri medicinale (cu propriile componente amplifica efectul curativ al acestora), nu este voie sa uitam, ca prin coacere sau prin dilutie in apa fierbinte pierde din sursele nutritive: chiar si la indulcirea ceaiurilor medicinale merita sa fie amestecata in lichidul putin racit.

3.Laptisorul de matca

 

O familie puternica produce pe an cam 250g de laptisor de matca, iar 10 grame de laptisor se vinde cu 15-20 lei, deci ar fi cam 375-500 lei/stup pe an.

Producerea laptisorului de matca

Producerea laptisorului de matca se poate realiza, in functie de calificarea apicultorului, in familii orfanizate sau in familii cu matca.

laptisor de matcaLaptisorul de matca este un produs apicol exceptional, si care, consumat dupa recomandarile de specialitate, poate avea efecte miraculoase asupra corpului omenesc, prin vindecarea si ameliorarea multor boli. Laptisorul de matca este secretia albinelor tinere, destinata hranirii matcilor si pentru prima faza de crestere a puietului.
Contine: apa (65-67 %), proteine (12,5%), toata gama de amino-acizi esentiali, glucide 11 %, acizi grasi (5%), vitamina B5 (150-250 mg %), calciu, magneziu, sodiu, potasiu, zinc, cupru, fier, mangan, vitaminele A, B1, B2, B6, B12, D, E, K, acetilcolina, cu rol in transmiterea influxului nervos, substante cu actiune antibiotica, precursori hormonali si factori de crestere.

Consumul de laptisor de matca pur, in scop terapeutic, trebuie facut dupa indicatiile medicului, fiind de ajutor in: diabet zaharat, Hiperlipidemie, aplazie medulara, atero si arteroscleroza, boli pulmonare cronice nespecifice, boli cronice ale cailor aeriene superioare, gingivita hemoragica, boli imunitare diverse, insuficienta renala cronica ,poliartrita reumatoida, boli ale glandelor suprarenale, boli infectioase si contagioase, convalescenta, frigiditate.

In vederea producerii laptisorului de matca, se folosesc familii de albine puternice, cu un mare numar de albine tinere, care pot sa secrete cantitati sporite de laptisor in botcile pe care apicultorii le introduc in stupi, in acest scop.Botcile introduse de apicultori se confectioneaza din ceara de culoare deschisa, cu ajutorul unui sablon, cu diametrul de 8 – 9 mm, avand extremitatea rotunda si cu o usoara conicitate, pentru desprinderea rapida a acestora.Inainte de intrebuintare, sablonul se pastreaza in apa, dupa care se introduce in ceara topita (fierbinte) de 3 – 4 ori, pornind de la adancimea de 8 mm si se reduce treptat cu fiecare inmuiere, pana la adancimea de 4 – 5 mm.Dupa ultima inmuiere, sablonul cu ceara se introduce in apa, pentru racire, iar dupa dislocarea botcii, operatiunea se repeta in vederea confectionarii altor botci.Pentru a usura munca apicultorului, in functie de deschiderea vasului in care se topeste ceara, sabloanele folosite la confectionarea botcilor se pot fixa pe un suport care sa permita obtinerea simultana a unui numar mai mare de celule de matca.Botcile obtinute se fixeaza cu ceara topita pe un leat de lemn, cate 25 – 30, dupa care leaturile se monteaza cate 3 – 4 bucati pe o rama goala.In botcile astfel pregatite, se travazeaza larve tinere, cu ajutorul unei lantete, confectionata din otel inoxidabil.Pentru recoltarea laptisorului de matca din botci, se folosesc unelte, dintre care mentionam: cutite bine ascutite, pentru scurtarea botcilor, spatule din lemn sau din material plastic, pentru extragerea din botci a laptisorului de matca etc. Din botci, recoltarea laptisorului de matca se poate face manual sau mecanizat, cu ajutorul unor pompe speciale de vid.

4.Polenul

Recoltarea polenului

polenPolenul este un produs natural dietetic recomandat pentru toate varstele, dar in special pentru copii si batrani, deoarece contine numeroase elemente esentiale pentru viata: aminoacizi, proteine, enzime, elemente minerale si oligoelemente. Contine toate vitaminele grupului B, cantitati insemnate de beta-caroten, vitaminele C, D si E, substante cu actiune antibiotica, substanta de tip hormonal si factori de crestere.
Ca preturi polenul se invarte undeva pe la: polenul uscat, 200 gr costa 15 lei si polenul crud, 200 gr este la pretul de 18 lei

Recoltarea polenului este in prezent o preocupare rentabila si de aceea tot mai multi apicultori folosesc colectoarele de polen la stupii lor.Albinele ce se intorc de la cimp sint obligate la intrarea in stup sa treaca prin asa numita placa activa (in general o placa de plastic), care are perforata cu diametrul de 5 mm. Placa poate fi si din plasa de sirma cu ochiuri de 5 mm. Incarcaturile de polen numite si granule sau ghemotoace, ce sint strinse in cosuletele tibiilor picioarelor posterioare, se desprind si cad intr-un sertaras (unde nu pot intra albinele), amplasat sub placa activa, de unde pot fi preluate de apicultor, conservate si folosite, fara a periclita dezvoltarea normala a familiei de albine.Greutatea granulelor de polen transportate de catre albine variaza intre 5-7 mg, atingind chiar 15 mg. Diferentele in greutatea medie a granulelor sint datorate sursei polenifere precum si altor factori cum ar fi capacitatea diferita de transport a polenului de catre albine sau conditiile atmosferice variabile. Intre cantitatile de polen recoltate de familii asezate pe aceeasi vatra pot fi diferente importante.Culoarea granulelor de polen din colector poate fi uniforma, atunci cind polenul este colectat de la o singura specie de planta sau poate fi policroma, avind doua sau chiar mai multe culori cind albinele colecteaza polen de la mai multe specii de plante.
Depozitarea de catre albine a polenului in stup
Intoarsa in stup, albina care a recoltat polen cauta o celula goala sau una cu polen in care mai este spatiu de depozitare.O familie cu o matca buna si cantitati considerable de puiet necapacit, este deci mult mai valoroasa pentru a fi folosita in actiunea de polenizare cu albine decit una cu putin puiet necapacit. Acest lucru poate constitui un indicator al valorii familiei pentru polenizare. Consumul de polen al unei familii de albine cu o populatie numeroasa poate atinge sau chiar depasi 50 kg/an. In general se admite ca pentru a creste 1 kg albina tinara, se consuma 1,5 kg polen.Pastrarea polenului in stup se face prin depozitarea lui de catre albine in celulele fagurilor, sub forma de pastura. Pentru recoltarea mai eficienta a polenului, trebuie desprinse ghemotoacele de pe picioarele posterioare ale albinelor inainte ca acestea sa fie descarcate si indesate in celule.Initial s-a recoltat polenul pentru a se suplimenta hrana proteica a familiilor de albine in perioadele de carenja proteica. Ulterior polenul si-a gasit numeroase intrebuintari in alimentatia dietetica a omului. Una din cele dintii referiri mai amanuntite la recoltarea polenului o face americanul Lorenzo L. Langstroth in 1863.Polenul se consuma sub forma de supliment nutritiv in scopul fortificarii organismului si a cresterii rezistentei naturale a acestuia la infectii. Prevenire a fenomenele degenerative asociate procesului de imbatranire. Polenul crud, deoarece imediat dupa recoltare este tinut la congelator, pastreaza mai multe proprietati nutritive, comparativ cu polenul uscat.O data scos de la rece, se recomanda sa fie consumat in primele zile, in principal dimineata. Proprietatile polenului: antibacterian, antidepresiv, antiinflamator, antiparazitar, antipiretic, antitoxic, dietetic, biostimulator, antianemic, diminueaza hemoragiile, scade colesterolul, euforizant, amelioreazã functiile cerebrale si cele gastrice, ale intestinului gros, functiile hepatice, sexuale si tiroidiene

5.Pastura

 

pasturaPastura sau « painea albinelor » este un produs apicol mai putin cunoscut de catre consumatori, insa cu proprietati mult mai ridicate fata de polen.Polenul proaspat recoltat de albine este descarcat in celulele fagurilor din cuib. Acolo albinele tinere maruntesc polenul si ii adauga o serie de enzime, dupa care este tasat pana cand celulele sunt umplute aproximativ 2/3. Peste acest amestec albinele adauga un strat de miere si unul de ceara.Sub influenta conditiilor de umiditate si caldura din stup, stimulat de enzimele cu care este imbogatit polenul, are loc un proces de fermentatie ce dureaza aproximativ 3 luni de zile(in trei etape), dupa care rezulta pastura.

Compozitia pasturii

Fata de polen, pastura are o compozitie mult mai complexa datorita proceselor de fermentatie si a enzimelor si substantelor cu care albinele imbogatesc polenul. In acelasi timp, prin maruntire, invelisul exterior al polenului este distrus, acesta fiind mult mai usor digerabil.Fata de polen, valoarea nutritiva si antibiotica a pasturii este de trei ori mai mare, continand mai multe monozaharide, vitamina K, E, C, enzime, polen cu exina lizata, antibiotice naturale, carotenoizi, lipide, carbohidrati, minerale si multe oligoelemente.Datorita antibioticelor continute si a acidului lactic, pastura poate fi pastrata un timp mai indelungat, chiar pana la 17 ani (in conditii corespunzatoare).

Vanzari pastura – preturi

Pastura se recolteaza de apicultori si poate fi achizitionata direct de la acestia sau din cadrul magazinelor de profil.
Trebuie insa avut grija la calitatea pasturii, deoarece de multe ori puteti achizitiona pastura la care procesul de fermentatie nu a fost incheiat (efectele acesteia fiind diminuate), si la conditiile de pastrare.
In prezent pastura poate fi achizitionata la preturi cuprinse intre lei 45 si 65 lei pentru 100 grame.

Actiunea terapeutica a pasturii

Principalele indicatii terapeutice ale pasturii :
* Tratarea afectiunilor tubului digestiv (se administreaza cate 10 grame/zi)
* Tratarea anemiei care pote fi vindecata printr-o cura cu pastura de 90 de zile (cate 10- 15 grame/zi).
* Hepatitele pot fi ameliorate prin administrarea a 10-30 grame pastura in trei reprize/zi, la 30 minute dupa mese.
* Detoxifierea organismului datorita continutului de seleniu, un mineral esential cu puternica actiune antioxidanta.
* Cresterea imunitatii organismului printr-o cura cu pastura timp de 30 zile.
* Scaderea efectelor negative in cazul consumatorilor de bauturi alcoolice si tigari (stimuleaza absorbtia seleniului, lucru deficitar in cazul acestor categorii de oameni)
* Benefica in cazul afectiunilor sistemului nervos – se administreaza cate 10 -15 grame/zi
* Intervine in tratarea calcemiilor– se administreaza cate 10-15 grame/zi.
In toate aceste cazuri la cura cu pastura pot fi adaugate si alte produse apicole ( Laptisorul de matca si mierea) sau diverse ceaiuri din plante (in functie de afectiune) ce duc la o accentuare a efectelor benefice pentru organism.Ca si celelalte produse apicole pastura nu trebuie administrata persoanelor alergive la polen. In plus, pastura nu poate fi administrata persoanelor ce sufera de diabet sau persoanelor cu afectiuni grave ale tractului digestiv.De obicei se recomanda la inceput administrarea pasturii impreuna cu miere sau diferite tipuri de ceaiuri pentru a evita efectele legate de intoleranta.

Mod de administrare a pasturii

De obicei pastura este administrata oral prin inghitire directa sau in amestec cu miere sau alte lichide.Mai poate fi administrata si sublingual, direct in stomac (in cazul bolnavilor la care alimentatia se administreaza direct), sau sub forma de supozitoare rectale sau vaginale.In cosmetica pastura intra in compozitia diferitelor masti in combinatie cu alte produse apicole ca laptisorul de matca si mierea.
Conditii de pastrare a pasturii
Pastura se pastreaza la loc uscat, racoros si intunecat, in recipiente fara aer (obligatoriu).
Mai poate fi pastrata si in forma refrigerata insa unele din calitatile benefice ale pasturii dispar in acest caz.

6.Propolis

Propolisul reprezintă un amestec de substanţe răşinoase si cleiuri vegetale (55%), ceară vegetală (30%), uleiuri eterice (10%), si polen (5%), cu arome specifice pe care albinele îl culeg de pe diferite specii de plante şi pe care îl folosesc în principal pentru astuparea fisurilor stupului, a asigura etanseitatea in stup si impotriva patrunderii apei din stup, în poleirea (acoperirea cu un strat fin) celulelor fagurilor şi a altor suprafeţe din stup precum si a corpurilor straine pe care nu le pot elimina afara din stup.
Componenta principala a propolisului este dată de răşinile vegetale care sunt recoltate de pe muguri sau alte părţi ale unor specii vegetale cum ar fi: mesteacan, plop, cireş, vişin, castan, brad, molid etc. Albinele strâng propolis de diferite culori (galben, roşu, verde, brun etc.) şi îl transportă la stup cu ajutorul membrelor posterioare, ca şi polenul. Propolisul are o densitate mai mare decat a cerii de albine iar daca este pus in apa se scufunda. Este insolubil in apa si partial solubil in alcool.

La 15 grade C este dur si friabil, iar la temperaturi mai ridicate devine moale si lipicios.
Tendinţa de propolizare a albinelor este un caracter cu o variabilitate foarte mare între rase şi chiar în cadrul raselor sunt colonii de albine care au aceasta însuşire mai pronunţată. Recoltarea acestuia depinde şi de disponibilitatea acestuia în natură (regiuni bogate în specii care secretă aceste răşini) sau în funcţie de sezon – primavara şi toamna albinele colectează mai mult propolis.Propolisul are o compozitie complexa, fiind foarte mult studiat în apiterapie datorită proprietăţilor sale benefice dintre care cele mai importante ar fi: cicatrizante, antivirale, antifungice si antibacteriene (bactericide si bacteriostatice), antioxidante, biostimulatoare.
Calitatile antimicrobiene sunt puternic influentate de speciile de provenienta si sunt rezultatul actiunii unor substante biologic active cum sunt flavonoizii. Cercetarile efectuate pana in prezent arata ca propolisul are o eficienta remarcabila in foarte multe boli ce tin de mai multe domenii ale medicinii umane dermatologie, chirurgie, stomatologie, otorinolaringologie, ginecologie dar si in medicina veterinara.Efectele sale anestezice sunt exceptionale: de 3,5 ori mai mari decat a cocainei si de 5,2 ori mai mari decat a novocainei.Dată fiind necesitatea colectării acestui produs remarcabil pentru sănătatea omului, în ultimele decenii s-au căutat soluţii cât mai facile de recoltare a acestui produs.La ora actuala proplisul poate fi colectat cu ajutorul unor dispozitive.
În general apicultorul poate obţine propolis din:răzuirea unor elemente ale stupului pe care se găseşte propolisul (podişor, falţuri, speteze)mărirea spaţiului dintre spetezele ramelor, albinele umplând aceste spaţii cu propolis;înlocuirea podişorului cu o plasă din material plastic care după propolizare se va ridica şi se va curăţa;utilizarea colectorului de propolis care este alcătuit dintr-un grătar lamelat din metal (dimeniunea de maxim 8 mm), o sită din material plastic şi pânză colectoare (din bumbac) care se plasează deasupra cuibului în locul podişorului (colector tip Oros);
Aplicarea colectorului de propolis se face astfel:
– Prima dată se aplică peste rame sita peste care se aşează pânza colectoare şi se aşteaptă propolizarea sitei.
– când aceasta s-a realizat şi apare propolisul pe muchia ramei este momentul aplicării grătarului lamelat. Grătarul se pune în luna aprilie o dată cu lărgirea cuibului şi se ridică toamna în momentul
pregătirii pentru iernare a familiilor de albine; peste grătar se aşează sita din plastic şi apoi pânza
colectoare care în prealabil au fost dezlipite pentru a forma noi orificii în care sa fie depus propolis.
– În timpul sezonului apicol, ori de câte ori plasa din plastic este încărcată pe majoritatea suprafeţei cu propolis se desface prin desprindere pânza colectoare de care aderă cea mai mare parte din propolis, reaşezându-se în poziţia iniţială.
– Recoltarea propolisului de pe pânza colectoare se face o dată pe an după ce în prealabil a fost păstrată câteva zile la temperatură scăzută (congelator).
În acest mod se pot recolta între 100 şi 300 grame de propolis/colonie/an si se poate vinde cu 250-300 lei/kg.
Propolisul brut obţinut prin răzuire nu necesita o pregatire specială, ci doar se elimină corpurile straine. În ceea ce priveşte conservarea, propolisul se poate ambala în pungi de plastic închise etanş pentru a se păstra principiile active.
Propolisul fiind solubil în alcool etilic la rece, se pot uşor prepara soluţii şi extracte specifice.

7.Veninul de albine

 

venin de albineVeninul de albine a fost folosit in scopuri terapeutice inca din antichitate pentru vindecarea unor boli de piele, alergii, in reumatism etc. In zilele noastre veninul este folosit din ce in ce mai mult in apiterapie.
Recoltarea veninului trebuie sa se faca in perioadele cind albinele secreta cea mai mare cantitate de venin. Secretia de venin variaza foarte mult in raport cu varsta albinelor, anotimp si hrana.
La recoltarea veninului prin diferite metode se folosesc si utilaje diverse, dar in toate se va adopta acelasi principiu si anume : excitarea albinelor si lasarea lor sa intepe diverse materiale speciale in mod intentionat. Pentru excitare se pot folosi : presiunea mecanica, aerul cald, vapori de eter, de alcool, cloroform, curentul electric etc.
Cea mai simpla metoda de recoltare a veninului consta in prinderea albinelor cu 2 degete sau cu o penseta de aripi sau de torace, iar cind albina va scoate acul si in virful lui apare o picatura de venin aceasta se va absorbi cu :
— un tub capilar ;
— cu o hirtie de filtru ;
— picatura de venin se va atinge de suprafaja apei distilate dintr-o eprubeta, obtininidu-se o solute apoasa ;
— acul sa atinga un geam de ceas sau lama de microscop pe care picatura de venin se cristalizeaza.
Zoologul german Bek a obtinut venin procedind in felul urmator : intr-un vas de sticla inalt de 3 cm si cu diametrul de 6—10 cm, a pus apa si 1-a legat la gura cu o membrana de origine animala (scrotum de berbec, vezica de pore), pe care albinele se asaza si fiind formate sa in-fepe, veninul va curge direct in apa. Prin evaporarea apei se obtin cristale de venin. Metoda prezinta avantajul ca se obtine mult venin in stare curata, dar si un mare dezavantaj ca albinele sint sacrificate.
Profesorul Fluri, tot din Germania, a obtinut venin folosind hirtia de filtru inmuiata, pe care albinele o intepau, iar veninul se imbiba in ea, din care apoi se poate extrage cu diferiti solventi. Hirtia fiind insa fibroasa, retine acul albinelor si acestea mor.
Veninul se poate obtine si prin narcotizarea albinelor, folosind un borcan mare in care se introduc albinele, apoi acoperind borcanul cu
o hirtie de filtru imbibata cu eter sulfuric, care le irita si inainte de a cadea in starea de narcoza, ele elimina veninul. Acesta se prelinge pe peretii vasului cit si pe corpul albinelor. Pentru obtinerea lui se spala vasul si albinele cu apa, obtinind o solutie de venin puternic murdarita de escremente, cu resturi de miere si alte impuritati. Veninul obtinut este tulbure, de culoare galbena si cu reactie acida. Procedeul este greoi, iar productia de venin mica. De la cca. 1 000 de albine se obtin 50—75 mg venin substanta uscata si foarte impur,iar gramul de venin se vinde intre 150-300lei/gram. Albinele din borcan uscate la soare isi revin.
Un grup de oameni de stiinta de la Cornell University din S.U.A. au obtinut veninul de albine folosind pinza de nylon. Se obtine un gram de venin de la 10000 albine. Prin acest procedeu se pastreaza si viata albinelor, ele nu mor.
Cele mai bune rezultate pentru recoltarea veninului de albine s-a obtinut prin folosirea socului electric.
Astfel, PALMER a intrebuintat niste coli de hirtie pe care le-a acoperit cu gel de agar (masa gelatinoasa), care este un bun conducator de electricitate. Albinele asezate pe aceste hirtii prin care trece un curent electric vor elimina, datorita socului produs, veninul. Agarul a fost inlocuit ulterior cu silicon, substanta mai putin sensibila si care pastreaza mai bine calitatile biologice ale veninului. Albinele isi pot scoate acul fara a suferi vreo vatamare. Veninul se acumuleaza in partea inferioara a stratului de silicon sub forma de globule mici care se cristalizeaza dupa circa 20 minute. Palmer a observat ca albinele de la care s-a recoltat venin se napustesc imediat asupra rezervelor de hrana, consumind mari cantitati.
Aparatul electric de recoltat venin, realizat de Institutul de cercetari pentru apicultura Bucuresti, foloseste pentru producerea unui soc electric curentul de joasa tensiune. El se instaleaza la urdinisul stupului si este format dintr-o retea de sirma prin care circula curentul electric. Albinele fiind obligate sa treaca peste reteaua de fire electrice, dispuse la circa 3,2 mm distanta, si prin atingerea a 2 fire, realizeaza inchiderea circuitului, provocind astfel socul electric. Datorita acestui soc, albinele elimina veninul prin miscari specifice de intepare, intr-o tesatura fina de material plastic, asezata sub reteaua de sirme. Sub aceasta tesatura se afla o placa de sticla pe care ramine picatura de venin, care in contact cu aerul se cristalizeaza, putind fi apoi recoltat prin razuire.
Folosind procedeul de recoltare cu aparatul electric, R. A. MORSE si A. BENTON au obtinut de la 20 familii de albine in timp de 5 minute 1 g de venin pur, Albinele devin insa foarte irascibile si timp de 6—7 zile, uneori chiar pina la 2 saptamini, trebuie luate masuri de protectie contra intepaturilor.
De aceea se recomanda ca stupinele in care se recolteaza venin sa fie mai indepartate de accesul publicului, pentru a evita pericolul intepaturilor. Metoda se poate aplica in mod deosebit la familiile de albine puternice obtinindu-se cantitati importante de venin.

8.Apilarnil

 

APILARNILUL – PRODUCERE SI CONDITIONARE

apilarnilApilarnilul este unul dintre cele mai cautate produse din stupina. Cererea mare pentru acest produs,venita din partea producatorilor romani de medicamente naturiste, poate asigura apicultorilor profesionisti sau amatori, o importanta sursa de crestere a veniturilor. Vremea apiculturii bazate exclusiv pe productia de miere este pe cale sa apuna si doar o diversificare a produselor poate defini aceasta activitate, ca fiind profitabila. Apilarnilul este un produs apicol natural, biologic activ, obtinut din larvele de trantor si din continutul nutritiv aflat in respectivele celule de faguri, recoltate intr-un anumit stadiu larvar.Productia de apilarnil in familiile de albine se obtine prin folosirea ramei claditoare si insamantarea acesteia cu oua de trantor de catre matca. Deci, in principiu, totul se reduce la o crestere continua de trantori pana la un anumit stadiu larvar, urmata fiind de recoltare.

Producerea apilarnilului

Dupa cum am citit mai sus, familiile de albine pe care le alegem pentru producerea apilarnilului trebuie sa indeplineasca cateva conditii de baza. In primul rand aceste familii sa fie destul de puternice, astfel incat la inceputul lui aprilie sa aiba minim 6-7 faguri bine acoperiti de albine. Hrana,atat mierea cat si pastura, trebuie sa asigure o buna crestere. Prezenta unui bun cules de polen din natura reprezinta un factor favorizant. Daca demararea productiei de apilarnil incepe in iunie nu se vor folosi acele familii care au matci nascute in anul respectiv, matcile de 1-2 ani fiind cele mai performante. Perioada optima extinsa in care se poate produce apilarnil la un potential maxim incepe odata cu inflorirea pomilor fructiferi si se incheie odata cu terminarea ultimelor culesuri de productie (1 august). Ca utilaj deobtinere a larvelor de trantor se foloseste banala rama claditoare, pe care o folositi curent in stupina. Deosebirea este aceea ca dupa obtinerea a 1-2 rame cladite/familie, cu faguri naturali ce contin celule de trantor, acestia nu se vor taia, ci se vor reintroduce in cuib dupa fiecare sarja de apilarnil.
Pretul a 100 de grame de apilarinil este de app 100 lei/100 grame.

Obtinerea fagurilor cu celule de trantor

Pentru a obtine cei 1-2 faguri cu celule de trantor se foloseste o rama obisnuita, insarmata pentru a da trainicie fagurelui, sau o rama . In jur de 1 aprilie, cand vremea s-a stabilizat se stimuleaza cu sirop de zahar 1/1 si polen sau inlocuitori. Mai indicat este sa folosim ca stimulent o pasta de zahar pudra si miere sau un serbet, datorita usurintei in administrare. Dupa aprox. 10-15 zile de hraniri se introduce rama crescatoare conform fig.1, intre ultima rama de puiet si rama cu miere si pastura, continuand si stimularea. In acest fel, intr-un anumit timp (dupa puterea si harnicia familiei), obtinem fagurii necesari productiei. Pentru a grabi cresterea fagurelui, este indicat, ca rama introdusa sa contina urme de ceara (o rama reformata, dupa taierea vechiului fagure).

Obtinerea larvelor de trantor (apilarnilului)

In scurt timp de la cladire,s au chiar in timpul cladirii fagurilor, matca insamanteaza acesti faguri. La 10 zile de la depunerea oualelor, deci in a 7-a zi de stadiu larvar, putem recolta prima productie de apilarnil a anului. Recoltarea se face manual sau semiautomat cu ajutorul aparatului cu vid folosit la recoltarea laptisorului de matca. Deoarece majoritatea apicultorilor nu au la dispozitie un asemenea aparat, se va folosi pentru delarvare, o spatula din lemn, os sau plastic. Acest instrument are un capat ascutit, cu care se face delarvarea iar la capatul celalalt o spatula de 3 mm, usor curbata, cu care se recolteaza continutul ramas in celula. Dupa recoltarea apilarnilului, fagurii se reintroduc in familii, continuand cresterea.

Depozitarea si conservarea apilarnilului

Apilarnilul recoltat se depoziteaza in recipiente de plastic alimentar(tip PET), de capacitate mica. Este bine ca odata cu incheierea unui contract cu un cumparator, sa se stabileasca toate amanuntele de calitate, inclusiv tipul recipientului. Temperatura de conservare a produsului este de minus 5-20 grade C. Avand in vedere ca temperatura de functionare a unui congelator obisnuit, variaza intre minus 15-20 grade C, folosirea acestuia este recomandata.
Concluzii finale : Producerea apilarnilului este o activitate relativ usoara, care cere insa multa atentie si timp. Putem spune ca este si profitabila daca ne ingrijim din timp sa incheiem un contract ferm cu un cumparator (producator medicamente,etc.)

Proprietati miraculoase

Specialistii in apicultura, si nu numai, au descoperit ca apilarnilul are proprietati energizante, tonifiante, vitalizante si psihotonice. Mai mult, acestia au constatat ca apilarnilul are un aport extrem de important la refacerea sistemului imunitar al organismului uman.Acest produs are consistenta si coloritul iaurtului, gustul sau aduce aminte de propolis si polen, fiind, de asemenea, perisabil. Acesta este si motivul pentru care apilarnilul trebuie pastrat la temperaturi foarte scazute. In cazul in care ati procurat apilarnil si nu l-ati pastrat in conditiile propice amintite, trebuie sa stiti ca el se va deteriora intr-un interval scurt de timp, respectiv in aproximativ jumatate de zi.
Continutul si efectele apilarnilului
Apicultiorii si oamenii de stiinta care s-au ocupat de efectuarea studiilor cu privire la acest produs au constatat ca apilarnilul contine 25-30% materie uscata, 9-12% proteine, 6-10% carbohidrati, 5-8% lipide, 2% cenusa si 3% substante neidentificate. In plus, acesta este bogat in hormoni de tip masculin, astfel incat are importante efecte de intarire a organismului.Astfel, de-a lungul timpului s-a sugerat faptul ca apilarnilul este un stimulent anabolic natural, in sensul ca mareste masa musculara. In unele studii efectuate recent, cercetatorii au descoperit ca puii de gaina carora li s-a administrat apilarnil au prezentat o crestere a masei musculare. Asadar, acest produs natural poate fi utilizat cu succes si in industria alimentara, neexistand frica existentei unor reziduri chimice ale unor hormoni de crestere in carnea destinata consumului uman.

About the author: Claudiu Ionita
Sunt Claudiu si sunt pasionat de albine. Mai stii senzatia aceea de cand erai mic si te bucurai cand iti cumparau parintii o jucarie mult dorita, ca te jucai cu ea pana ii mai cadea o piesa, se lua culoarea sau se strica?? Eee, pai asa am inceput eu cu albinele. Acum 2 ani m-am gandit prima data cum as putea sa incep sa imi petrec timpul, ca un hobby, dar la un momendat sa imi aduca si ceva banuti. Ma uitam la televizor si am vazut un documentar despre albine(deja tata avea niste planuri pentru apicultura, dar nu era foarte hotarat, asa ca mai tanar fiind si mai hotarat, i-am furat putin ideea). Am inceput prin a ma uita la mai multe documentare, aveam la tara niste vecini care aveau stupi si brusc a inceput sa imi placa la tara si sa merg tot mai des. La putin timp mi-am luat 3 stupi, apoi am mai luat 2, i-am inmultit si am ajuns la 19(si nu am de gand sa ma opresc aici). M-am gandit ca trebuie sa impartasesc cu altii ceea ce am invatat atunci cand mi-am dat seama ca in fiecare zi astept sfarsitul saptamanii sa ma duc la tara si cand sunt la tara simt ca parca in loc de o secunda,trec 7.
2 Comments
  1. DUMITRIU COSTICA April 21, 2015 at 7:55 am

    Multumesc pentru informatiile transmise.De unde pot cumpara o pompa pentru extragerea apilarnilului ?

  2. Pingback: Despre Apicultura Cand si cum se face extragerea mierii din stupi - Despre Apicultura

Leave a Comment


SEO Powered By SEOPressor

Downloadeaza Ghidul "Fonduri Europene in Apicultura"!!!

Inchide

Introdu numele si adresa de email si iti trimit un mail cu Ghidul "Fonduri Europene in Apicultura" GRATUIT

  • Ce acte iti sunt necesare?
  • Formulare necesare?
  • Tipuri de finantare
  • Afla cati bani poti accesa
  • Cati stupi iti trebuiesc

Downloadeaza Ghidul "Fonduri Europene in Apicultura"!!!

Introdu numele si adresa de email si downloadeaza Ghidul "Fonduri Europene in Apicultura" GRATUIT.

  • Ce acte iti sunt necesare?
  • Formulare necesare?
  • Tipuri de finantare
  • Afla cati bani poti accesa
  • Cati stupi iti trebuiesc